Din ciclul: Calea spre Lumină (Dacica 7)

Omul orbecăie în întuneric până când decide să trăiască în Lumină. Decizia trebuie să fie personală şi izvorâtă din suflet.
A avea cunoaştere spirituală nu reprezintă decât o a avea jumătate nefuncţională. Posesorii de cunoaştere care nu lucrează şi sufleteşte nu obţin nimic.
Cel mai bun lucru pe care îl poate face omul în planul fizic este să iubească. Partenerul de viaţă, oamenii, natura, animalele, plantele, pietrele, pământul. Să iubească Totul!
Sunt acum aproape 7 miliarde de oameni pe Pământ. Toţi, absolut toţi, au venit ca să facă ceva. Să demonstreze o atitudine nouă, să repare o atitudine greşită, să reconstruiască ceea ce au distrus. Acum putem să reparăm mult şi suntem ajutaţi să facem asta. De asta s-au înghesuit să vină acum atât de mulţi oameni. Pentru că acum se poate şi încă mult de tot.
Cum arată primii paşi pe care ar trebui să îi facem pe calea spre Lumină?

1. Renunţarea la răul din suflet
2. Manifestarea Iubirii în toate gândurile, sentimentele şi faptele noastre
3. Comunicarea şi colaborarea permamentă cu Entităţile de Lumină
4. Dezvoltarea simţirii, a percepţiilor subtile
5. Reglarea modului personal de a actiona
6. Reglarea echilibrului între simţire şi acţiune prin dezvoltarea gândirii şi comunicării corecte

Mai întâi trebuie să renunţăm la răul din nou. Să eliminăm partea noastră distructivă, cea care ne-a făcut să greşim şi pe care am lăsat-o să îşi facă sălaş în sufletul nostru, alimentând-o cu gândurile sentimentele şi faptele noastre distructive. Trebuie să eliminăm atitudinile care nu izvorăsc din Iubire şi să eliminăm fricile, temerile, limitele, neîncrederea, blocajele pe care le-am crescut şi alimentat în sufletulnostru de-a lungul multor vieţi. Avem multă parte negativă în noi şi trebuie să o micşorăm şi eliminăm, pentru că ea este cea care ne tentează, deturnează şi ne face să repetăm prin remanenţă, prin acte reflexe, tot ceea ce am făcut rău în trecutul şi prezentul nostru. Eliminarea părţii noastre negative este un proces de durată, care se desfăşoară în etape şi care ne aduce eliberarea de sub jugul atitudinilor noastre negative.
Cum se face concret acest lucru? Întâi trebuie să ne decuplăm de la vâltoarea realităţii cotidiene, să ne retragem în adâncul sufletului nostru şi să afirmăm deciziile noastre personale de eliberare de atitudini gresite. Trebuie să cerem ajutorul Entităţilor de Lumină pentru ca acest proces să aibă şanse mai mari de reuşită. Întotdeauna, totul merge mai bine, mai repede şi mai uşor atunci când ceri ajutor. Acest proces trebuie repetat zilnic, sau chiar de mai multe ori pe zi. Poate fi făcut acasă, în liniştea ocrotitoare a altarului personal. Eliberarea de rău merge mult mai eficient şi mai profund în locuri cu vibraţie înaltă. Oriunde ne-am afla trebuie să cerem permanent ajutorul prietenilor nevăzuţi care veghează continuu asupra noastră. Sunt multe locuri cu vibraţie înaltă în România, locuri unde Entităţile de Lumină ne pot ajuta la un nivel înalt. Ar fi foarte bine dacă oamenii ar încerca să facă aceste purificări ale sufletului în locuri sacre (de exemplu: Sarmisegetusa Regia). Pentru obţinerea rezultatului dorit este nevoie de multe vizite acolo şi de o muncă tenace, desfăşurată zilnic. Astfel, în timp, după multe străduinţe, putem obţine eliminarea unei părţi din răul care sălăsluieşte în sufletul nostru.
(va urma)

Inima vibraţională a României pulsează în ţara Haţegului, în munţii Oraştie. Energia de intensitate înaltă ce se revarsă asupra acestei margini de lume, învăluie şi ridică spiritualitatea locului la cote foarte înalte. Tot mai mulţi oameni resimt chemarea locului şi vin pentru a prelua moştenirea străbună şi a duce mai departe misiunea spirituală a poporului român. Din chinurile unei lumi care se prăbuşeşte accelerat, sub influenţa unor mentalităţi depăşite, se naşte viitorul spiritual al secolului XXI. Celebrele conferinţe susţinute de Sundhar Singh in 1923 vorbeau despre rolul spiritual al României, despre Noul Ierusalim care se va manifesta aici şi despre noul mod de viaţă spiritual, cel care se va răspândi pornind de aici şi care va oferi lumii întregi o nouă percepţie spirituală, o nouă înţelegere şi o trăire profundă, directă, a Divinului.
Orice om care isi doreste evoluția spirituală trebuie să se hotărască să se schimbe. Aceasta cere transformarea radicală a sistemului de valori, alinierea deciziilor personale la Voința Divină, colaborarea cu Ierarhiile Spirituale (solicitarea ajutorului din partea acestora). Evolutia presupune să ai incredere in Divinitate, să ceri ajutor din partea Ierarhiilor Spirituale. Să accepți tot ce ți se întâmplă ca fiind necesar, corect, justificat și util pentru binele tău. Unul din primii pași pe calea evoluției îl constituie tăcerea. Trebuie să învățăm să tăcem pentru a putea asculta și a auzi vocea entităților de lumină ce vin să ne ajute.
Apoi trebuie să ne organizăm viața pe alte coordonate și să începem schimbarea. Aceasta durează mult și cere o luptă continuă cu propria persoană, pentru renunțarea la vechile obișnuințe și dezvoltarea noilor atitudini.
Omul trebuie să se schimbe pe sine, are voie să facă orice, dar numai cu propria persoană, nu cu o altă persoană, oricât de apropiată ar fi aceasta. Dacă ești nemulțumit trebuie să schimbi ceva în viața ta. Lăsați-i pe ceilalți în pace și ocupați-vă de propria persoană! Construiți-vă o altă atitudine, de care să fiți mulțumiți și ceilalți vor constata că sunteți alți oameni.
Așa ar putea începe crearea noului mod de viață spiritual…

La a treia incursiune in Panteonul spiritual romanesc, stateam seara tarziu, la Costesti, pe terasa pensiunii nou deschise, impreuna cu un prieten care mergea prima data acolo. El nu mananca de multi ani carne (asa cum am facut si eu pana de curand) si pe cand stateam noi pe terasa si ne delectam cu ceva esenta achizitionata de la Lazuri, de la o masa alaturata, plina cu 8-10 persoane din Bacau si Buzau, primim trei farfurii cu gratar de porc si pui, proaspat luat de pe jarul care sfaraia pe gratarul terasei… Cu cateva minute inainte discutasem despre beneficiile vegetarianismului si despre efectele consumului de carne. Și Ierarhiile Spirituale, dorind probabil sa ne incerce in mod, clar, elocvent, prompt si indubitabil, ne-au pus sub nas gratarele. Nu va imaginati cat de socati am fost noi, si ce mutra avea prietenul meu cand s-a trezit ca ii livreaza Doamne-Doamne o farfurie plina cu gratar si cu ceva garnitura de legume proaspete…
Dupa multumirile de rigoare catre necunoscutii binevoitori si dupa multe parlamentari, mirari si stupefactii inimaginabile, prietenul meu s-a hotarat sa raspunda provocarii si a mancat gratarul. In locurile acelea sacre nu e bine sa refuzi nimic din ceea ce si se ofera…

Am pornit spre inima energetica a Romaniei nesperand nimic si asteptand totul. Cand nu mai vrei nimic esti pregatit sa primesti totul.
Prima data cand am ajuns in acele locuri nu stiam nimic despre ce se petrece acolo, acum, ci doar despre trecutul istoric al acelor locuri.
Drumul era mirific si strabatea zone incarcate de istorie. Mergeam in necunoscut alaturi de doua fiinte superbe, una care orchestrase salvarea si supravietuirea mea, iar cealalta, fiinta care isi asumase misiunea aproape imposibila a convietuirii alaturi de mine.
Prima oprire am facut-o la manastirea Prislop unde ma atragea doar vizita la mormantul lui Arsenie Boca. Am ajuns, am vazut bisericuta straveche in al carei pronaos este scris: ”Dumnezeu nu bate!” şi am simtit energia binefacatoare a locului. Aveam sentimentul ca se va intampla ceva important pentru mine şi care imi va marca viata.
Am ajuns la mormantul lui Arsenie Boca şi am simtit vibratii foarte inalte. M-am recules cateva momente şi apoi am mers in sus spre grota cuviosului Ioan de la Prislop. Nu ştiam nimic despre el, şi am avut o uriaşa surpriza cand am ajuns in grota. Acolo am simtit o stare energetica mare, cumulata cu o stare de comunicare directa, fantastica, de parca toti sfintii se aflau la prezidiu, ma examinau şi culmea, imi raspundeau la orice intrebare foarte prompt. Mai traisem aceasta stare la cursurile pe care le tinusem cu multi ani in urma, atunci cand aveam in spate cel putin 3 inalte ierarhii spirituale, care ma ajutau şi imi livrau informatia pe care o ofeream oamenilor. Percepeam o forta uriaşa, foarte apropiata, familiara şi calda, care ma facea sa simt ca sunt in preajma celui ce dirijeaza destinele multor oameni, poate ale tuturor romanilor, sau, cine ştie… poate mai mult de atat… Dialogul pe care l-am avut acolo a fost ceva indescriptibil, pe care nici o exprimare nu l-ar putea reda cu suficienta acuratete.
Apoi am plecat spre locul ce avea sa fie baza de operatiuni pe durata excursiei: Costesti.
Am ajuns seara tarziu la pensiunea unde aveam rezervate locurile de cazare, dupa un meritat si placut popas la Șura din Orastie, unde am servit masa de seara. Am fost intampinati de patronul pensiunii care ne-a primit exuberant, expansiv si coplesitor, aproape sufocandu-ne cu amabilitatile si cu ”intelepciunea ovidiana” (cei care vor trece vreodata pe la pensiunea respectiva vor intelege rapid şi elocvent acest termen).
Dupa depanarea unor proaspete impresii şi degustarea unor bunatati culese pe drum, ne-am odihnit scurt şi profund , pregatindu-ne pentru ce ne aştepta a doua zi.
Ne-am trezit de dimineata, am luat micul dejun şi am pornit vijelios ascensiunea pe munte spre cetatea Blidaru.
Drumul a durat cam o ora si jumatate, si era foarte greu pentru mine pentru ca pe atunci eu nu aveam decat un ochi functional şi nu aproape nu vedeam unde pun piciorul. Cand am ajuns sus a fost ceva de vis. Eram pe un platou deschis in varful caruia era cetatea, iar sentimentul pe care il aveam era inaltator. Am stat, am privit multimea de munti, cerul, copacii… Am ascultat, am inchis ochii şi din cand in cand pe ecranul mental imi apareau flash-uri, franturi de filme, apoi filme intregi. Vedeam oameni desfaşurandu-şi viata normala, dar erau intr-o epoca de mult apusa. Era ca şi cum ma teleportasem inapoi in timp, şi participam ca spectator la viata dacilor, acolo in cetatea Blidaru… Deschideam ochii, ma vedeam pe Blidaru, apoi inchideam ochii şi eram tot pe Blidaru, dar cu 2000 de ani inainte, iar cetatea era plina de oameni care işi vedeau fiecare de treburile lor şi umblau de colo colo….Scenele pe care le vedeam, oamenii, modul cum erau imbracati, totul era superb, parca eram pe un platou de filmare la continuarea filmului ”Dacii” şi ma aşteptam sa il vad aparand pe regizor ca sa dea indicatii. Dar, nu! Totul era real şi viu! Oamenii aceia chiar traiau şi işi vedeau de viata lor. Erau veritabili şi reali! Traiam un alt timp şi sentimentul era fantastic. Istoria devenise realitate şi se derula sub ochii mei.
Am inceput sa imi pun intrebari despre ceea ce vedeam şi o voce imi dadea raspunsurile. Era şocant, dar simteam ca aşa era şi ca tot ce mi se spune este adevarat. De fiecare data cand am pus o intrebare, sus pe Blidaru, am primit raspuns şi inca raspunsuri clare, corecte, reale şi destul de greu de dus ca şi profunzime.
Dupa vreo 3-4 ore am coborat şi a inceput calvarul. Nu vedeam unde sa pun piciorul şi era foarte greu pentru singurul meu ochi functional sa se orienteze. Dar am ajuns cu bine jos la Costeşti, iar sufletul meu era mai bogat, plin de o stare şi o senzatie de prea plin.
Dupa un scurt ragaz de odihna am plecat din nou, ajungand la Cetatuia Costesti, o cetate mare, mai veche decat Blidaru si probabil cea mai veche cetate din zona. Acolo am simtit vibratia lui Burebista, dar mai ales a lui Deceneu. Cetatea este mare, intinsa pe mai multe platouri terasate, scobite in munte. Cand am ajuns la Sanctuarul cetatii, am simtit ceva profund, viu si foarte profund. Era cum ma intalneam direct, fata in fata cu izvorul intelepciunii. Am stat pe una din pietre si aproape imediat au inceput sa imi apara idei ganduri… era ca si cum cineva imi explica tot ce fusese acolo cindva. Pe macura ce imi formulam intrebari starnite de ceea ce percepeam, primeam instantaneu raspunsurile. Era ca si cum eram conectat la o biblioteca si frunzaream baza de date, ce se derula cu o viteza si o promptitudine impresionanta. M-am desprins greu de locul acela. Regretam ca plec din locul unde am inteles multe lucruri esentiale si unde reusisem sa descopar ceea ce omenirea cauta dintotdeauna: adevarul.
Seara a urmat o alta portie, una consistenta, din ”intelepciunea ovidiana” care se oferea nechemata, omniprezenta, laborioasa, vivace şi neobosita, dar greu de suportat. Am rezistat provocarii şi in fata nenumaratelor citate din biblie care se revarsau peste noi, am supravietuit dupa multe straduinte…
A doua zi a urmat vizita la Sarmisegetusa Regia, ultima capitala a Daciei.
Am pornit de dimineata, fiind strabatut de un fior de neliniste interioara. Știam ca iar mi se va intampla ceva important, frumos si puternic, dar nu imi imaginam cum va fi. Drumul a fost interesant si am admirat cu placere si satisfactie, abilitatea soferului care ne conducea spre marile sanctuare.
Am ajuns, am strabatut padurea de la portile cetatii si am ajuns pe o culme de unde se vedea panorama Marilor Sanctuare. Ma asteptam sa fie frumos, puternic si maret, dar era mult mai mult. Am pasit cu sfiala si neliniste spre sanctuare. Am privit, am zambit si am inceput sa inteleg. Eram intr-un loc pe care cu siguranta nu il mai calcasem de multa vreme. Aveam sentimentul ca am mai fost acolo, dar ca nu eram dac, ci un student strain venit sa se adape din comoara intelepciunii Școlii dace de spiritualitate. Apoi am inceput sa masor, sa numar sa socotesc cate pietre, cate coloane, cate siruri exista si regretam ca nu mi-am adus unelte de scris pentru a face notite si desene.
Apoi am inceput sa descopar la ce foloseau acele sanctuare si am izbucnit in ras. Totul este absolut altfel, fata de ceea ce s-a scris si s-a spus despre acele locuri! Este socant, dar este sublim!
Apoi rapus de atata cunoastere pe care simteam ca nu pot sa o duc am luata o pauza si m-am intins alaturi de fiinta care m-a dus in acele locuri. Și cum era cald, m-am dezechipat, am facut plaja langa discul solar si am adormit. Dupa vreo jumatate de ora am fost treziti de gherutele subtiri ale unei salamandre care nu a vrut sa ne ocoleasca si s-a catarat peste spinarile noastre ca sa mearga acolo unde o manau treburile ei. Ne-am adunat, ne-am imbarcat si am plecat, ducand cu noi prea plinul cunoasterii ce ni se revelase.

Finalul calendarului Maya este indicat de data de 21 decembrie 2012, fapt care a determinat apariţia multor speculaţii privind un posibil sfârşit al lumii, provocat de cutremure, erupţii vulcanice sau glaciaţiune. 21.12.2012 reprezintă momentul sosltiţiului de iarnă, adică intrarea Soarelui în primul grad al Capricornului, eveniment care se produce în fiecare an.
Analizând poziţia planetelor pentru acel moment am descoperit o configuraţie interesantă, de factură pozitivă. O singura planeta retrograda Jupiter in Gemeni, in conjunctie cu Lilith si in opozitie cu Mercur si Venus din Sagetator. Soarele, Marte si Pluto în Capricorn. Saturn si Nodul Nord in Scorpion. Neptun si Kiron in Pesti. Uranus si Luna in Berbec.
Aceasta indică probleme de comunicare superficială şi ineficientă, manifestări estetice, cosmetizante în sfera sentimentală, luarea unor decizii radicale şi dure în domeniul administratiei de stat si al politicului. Va fi o perioadă cu o vreme caldă ce va aminti de căldura din 21 decembrie 1989. Prezenţele lui Kiron si Neptun în Peşti vor genera impulsuri spirituale extraordinar de puternice, care vor trezi dorinţa de spiritualitate în sufletele foarte multor oameni.
Anul 2012 va fi marcat de intrarea lui Neptun în Peşti, în zodia sa de domiciliu, o poziţie care nu s-a mai repetat de la 1848 până în prezent. Ingresul lui Neptun în Peşti se va produce la data de 04.02.2012. Poziţia se va menţine până în 2026 şi va genera impulsuri spirituale impresionante şi naşterea unor copii cu un potenţial spiritual uriaş, susţinut de capacităţi subtile multiple.
În cursul anului 2012 se va produce şi ingresul lui Saturn in Scorpion la data de 05.10.2012. Ac easta va aduce modificări radicale şi justiţiare majore, existând posibilitatea instaurării dictaturii legii.
În decursul anului 2012 se va produce şi tranzitul lui Marte in miscare retrograda pe intervalul zodiei Fecioarei in perioada 24.01 – 14.01.2012. Aceasta va genera certuri, conflicte, energia distructivă manifestându-se în sfera comunicării.
Ingresul Nodului Nord în Scorpion se va produce la data de 31.08.2012. Acest element va amplifica nevoia de spiritualitate în viaţa oamenilor.
Şi atunci care este adevărul despre anul 2012?
Este un an normal, cu schimbări interesante, dar care nu iese din comun. 2012 face parte din a 5-a etapa de 7 ani a Micului Apocalips.
Termenul de apocalips provine din limba greacă şi poate fi tradus prin transformare, schimbare, dezvăluire, revelaţie. Micul apocalips defineşte o perioadă dăruită oamenilor de Divinitate, pentru a-i ajuta să evolueze şi mai ales pentru a-i ajuta pe oameni să aleagă pe ce coordonate vor să îşi manifeste evoluţia în următoarele vieţi. Ne aflăm la finalul primei treimi din epoca Peştilor (1413 - 3573) dupa spusele lui Rudolf Steiner şi ale lui Nostradamus. Acum, în a 5-a epocă a Perioadei celor 7 Biserici se despart oamenii care vor duce evoluţia umanităţii mai departe în Perioada celor 7 Trâmbiţe, de cei care vor să îşi continue existenţa în fundătura epocilor a 6-a şi a 7-a ale perioadei actuale.

Micul apocalips se manifestă prin scurtarea distanţei între cauză şi efect. Se derulează începând din 06.07.1978 (intrarea Nodului Nord în Fecioară) şi se va finaliza in 2017 în momentul intrarii Nodului Nord in Fecioară la data de 12.11.2015.
Tranzitul Nodurilor lunare prin toate cele 12 zodii se produce în 18 ani şi jumătate. Fiecare zodie este parcursă de Nodul Nord într-un an si jumatate. Două ture complete ale Nodurilor Lunare prin cele 12 zodii definesc perioada Micului Apocalips, adică 18,5 +1 8,5 = 37 de ani
Cele două ture sunt necesare pentru acoperirea simbolică a tuturor atitudinilor definite de Nodurile Lunare în cele 12 zodii, de două ori,odata ca bărbat şi odată ca femeie.

Micşorarea distanţei între cauză - efect Etape de 7 ani
- tranzitul Nodului Nord prin 4 zodii
Etapa 1 06.07.1978 – Fecioara, Leu, Rac, Gemeni
Etapa a 2-a 12.09.1984 – Taur, Berbec, Pesti, Varsator
Etapa a 3-a 19.11.1990 – Capricorn, Sagetator, Scorpion, Balanta,
Etapa a 4-a 26.01.1997 – Fecioara, Leu, Rac, Gemeni
Etapa a 5-a 14.04.2003 – Taur, Berbec, Pesti, Varsator
Etapa a 6-a 22.08.2009 – Capricorn, Sagetator, Scorpion, Balanta,
Etapa a 7-a 12.11.2015 - Fecioara

Anul 2012 nu are nici o legătură cu sfîrşitul lumii. El este unul din anii incluşi într-un ciclu de evoluţie care oferă celor care doresc posibilitatea de a opta şi a-şi decide evoluţia.

Denumirea de Micul apocalips a fost folosita de unul din cei 7 lideri ai Consiliului mondial antropozofic de la Dornach, dl. Schimdt-Brabant, in urma cu 9 ani la una din vizitele facute in Bucuresti, unde a sustinut cateva conferinte, la invitatia dr. Pasca.
El definea micul apocalips, dupa spusele lui Rudolf Steiner, ca fiind perioada de trecere si schimbare petrecuta la finalul Epocii Fierului si inceputul epocii de Aur. Steiner situa acest moment la “finalul secolului XX si inceputul secolului XXI!”

De ce saltul de la Fecioara la Pesti?
Pentru ca Fecioara este simbolul rationalismului si al analizei si reprezinta ceea ce a castigat omul in aceasta perioada si epoca (1413 - 3573)si se reflecta in Sufletul Ratiunii.
De ce spre Pesti? pentru ca suntem la finalul primei treimi a epocii a cincea, Sardes si acum va fi primul val de desprindere intre oamenii care doresc sa dezvolte valorile ratiunii materiale (oamenii epocii a 5-a a perioadei celor 7 Biserici) si oamenii primei epoci a perioadei celor 7 Cupe.
Omul si-a dezvoltat ratiunea (Fecioara) pentru a o putea aplica asupra elementului spiritual (Pesti) si a-l intelege la un nivel de cunoastere superioara.

Micul apocalips (1978-2015) este perioada de separare si apoi va urma perioada de constructie a primei epoci a perioadei celor 7 cupe, perioada care are legatura cu cei 252 de ani, cat dureaza efectul eclipsei totale de Soare din 1999.
Si are legatura si cu profetiile lui Sundar Singh, despre Romania la finalul secolului XX.

In ultimele 6 luni am avut privilegiul de a merge aproape lunar în zona munţilor Oraştie şi de a vizita Manăstirea Prislop (cu grota sf. Cuvios Ioan de la Prislop şi mormântul lui Arsenie Boca) precum şi cetăţile dacice din zonă.
Această zonă funcţionează ca o inimă vibraţională, energetică, ce ţine sub influenţa sa o mare parte din spaţiul european. Este un centru energetic cu o forţă uriaşă, a cărui funcţionalitate nu are echivalent.
Paşii mi-au fost călăuziţi de prieteni minunaţi, care m-au ajutat să văd, să simt, să primesc şi să înţeleg, multe din secretele acelor locuri. Explorarea continuă şi cu siguranţă vor urma multe alte dezvăluiri.
Periplul meu prin acea zonă a produs, a grăbit şi determinat majoritatea schimbărilor din viata mea. Ultimele 6 luni de la echinoxul de primăvară mi-au schimbat viaţa şi mi-au oferit o uriaşă şansă. Cei care m-au cunoscut înainte şi mă văd acum pot să confirme transformările prin care am trecut şi care încă nu s-au încheiat…

Este prima dată când încerc să scriu despre aceste evenimente şi locuri şi sper că voi fi ajutat să transmit un mesaj clar, coerent şi util pentru orice om care doreşte să îşi schimbe viaţa şi să revină pe calea luminii.

Voi descrie în continuare paşii care mi-au facilitat schimbarea şi m-au purtat spre perceperea acestor informaţii inedite.
Primul pas pe această veritabilă Cale a Luminii este pătrunderea în grota sf. Cuvios Ioan de la Prislop. Contactul cu grota este o experienţă unică şi toţi cei care reuşesc să ajungă acolo se pot considera norocoşi. Vă recomand să încercaţi să ajungeţi acolo şi dacă vi seva permite accesul atunci aveţi grijă să mergeţi singuri, în linişte, să lăsaţi toate gândurile, frământările şi concepţiile deoparte şi să încercaţi să simţiţi şi să primiţi ceea cevi se va revela. În grotă vă veţisimţiexact aşa cum sunteţi şi trebuie să vă spun că este o experienţă teribilă.
Al doilea pas pe Calea spre Lumină este Sarmisegetusa Regia, apoi cetăţuia de la Costeşti. La Sarmizegetusa te purifici pe primele 3 corpuri (fizic, eteric si astral),iar la Costesti se fac reglajele pe corpul 4, sufletul senzatiei.
În continuare urmează escalada către cetatea Blidaru, aflata într-un vârf de munte. Acolo este o veritabilă anticameră a Divinităţii, unde ţi seoferă posibilitatea de a primi tot ceea ce eşti în stare să înţelegi şi să trăieşti.
Pentru a pătrunde tainele locurilor vă voi povesti câteva amanunte istorice şi religioase.
Salba de cetăţi ce formau sistemul de fortificaţii care păra cetatea regală şi cetatea Marelui Preot este format din Sarmisezetusa Regia, Costeşti, Blidaru, Fetele albe, Piatra Roşie.

Sarmisezetusa Regia – Capitala Daciei în timpul lui Decebal. Construcţia cetăţii a fost începută în timpul lui Duras-Diurpaneus, a fost continuată sub Scorillo şi a devenit funcţională în totalitate în timpul lui Decebal. Este cetatea regală, care se află lipită de muntele sacru şi de cetatea Marelui Preot – Kogaionon. Are sanctuare multiple cu rol de observare, studiere şi determinare a poziţiei Soarelui, Lunii şi planetei Marte (cea mai apropiată planeta faţă de Pământ). Sanctuarul central, cel circular, are 3 randuri de stâlpi, şi funcţionează cu rol de purificare şi de încărcare. Poziţionarea pe cercuri, în rând cu pietrele şi poziţionarea între cercuri, sunt cele care asigură contactul cu energiile cosmice, ”duşul purificator” şi apoi încărcarea de jos în sus cu energiile telurice.
Dacii foloseau ansamblul repectiv ca pe un atelier funcţional, cu reprezentarea Soarelui de andezit, poziţionat pe ecliptică, cu o limbă ce indică momentul de solstiţiu de vară şi se prelungeşte cu sanctuarul alăturat, cel cu care se determinau fazele Lunii.
În colţul din dreapta se află un sanctuar circular care contine 104 pietre, fiecare reprezentând una din unităţile de bază ale calendarului dacic – săptămâna. Planeta care are ciclul de revoluţie de 104 săptămâni, adica doi ani, este Marte.
Luna şi Marte sunt corpurile cereşti cele mai apropiate de Pământ şi cu acţiunea cea mai vizibilă în ceea ce priveşte acţiunile umane.

Costeşti – Sargedava, prima capitala a lui Burebista, pe vremea când era doar regele tribului dac al agatârşilor. Probabil cea mai veche cetate din zonă. Somputoasă, vastă, intinsă pe o suprafaţă mare. Posedă un sanctuar construit pe 3 siruri de coloane de andezit (9,7 şi 5 pietre). Acordajul pe chakre şi centri celor 3 corpuri (fizic, eteric şi astral) prin aşezarea pe unul din şiruri pe una din pietrele corespunzătoare chakrelor, centrilor astrali sau organelor fizice.
Odata cu începutul epocii Peştilor, 1413, sanctuarul a căpătat funcţii suplimentare. Apariţia Eului cu cele 3 corpuri ale sale (sufletul senzatiei, sufletul raţiunii, sufletul conştiinţei) a determinat suplimentarea funcţiilor sanctuarelor din zona Orăştie, cu funcţii specifice acestor corpuri noi.
Cel care a oficiat activarea noilor funcţii este sf. Cuvios Ioan de la Prislop (sf. secolului XV - inceputul sec XVI). Sanctuarul de la Costeşti a căpatat functii de purificare, reglare şi amplificare pentru corpul 4 – sufletul senzaţiei.

Blidaru, cetatea tezaurului Marelui Rege (”Banca naţionala a Daciei”). Aceasta a fost singura cetate care nu a putut fi cucerită de romani şi care s-a predat numai după ce oamenii care păzeau tezaurul au reuşit să îl evacueze şi să îl pună în siguranţă, în nord, la Dacii liberi. Majoritatea celor care păzeau cetatea au murit în luptă pentru a le da timp celor care evacuau tezaurul să îl pună la adăpost. Jertfa lor a sfinţit locul, Blidaru fiind în prezent simbolul celor care şi-au făcut datoria până la capăt, chiar cu preţul vieţii. Această jertfă face ca Blidaru să aibă acum cea mai înaltă vibraţie energetică din toate cetăţile din munţii Orăştiei. Noile funcţii activate după 1413 oferă cetăţii Blidaru funcţii specifice referitoare la corpurile 5 şi 6, sufletul raţiunii şi sufletul conştiinţei.
Pe Blidaru informaţia este livrată prin flash-uri mentale cu conectare la Cronica Akasha, prin forme-gând, prin intuiţii şi percepţii subtile.

Fețele albe este cetatea capnoboţilor (preoţii lui Zamolxe). Ultimul Mare Preot al lui Zamolxe, Vezina, este cel care a orchestrat trădarea dacilor în ultimul război, în anul 106. El fusese coleg la şcoala în Egipt cu Marele Preot al lui Jupiter de la templul din Roma, şi împreună au stabilit detaliile trădării. Vezina a solicitat să i se lase tezaurul lui Zamolxe, care era aproape la fel de bogat ca cel al Marelui Rege. Capnoboţii au fost cei care au divulgat romanilor apeducetle şi sursele de alimentare cu apă ale cetăţilor dacice, aceasta fiind soluţia cu care dacii au fost cuceriţi. După luptele grele duse la Piatra Roşie, Costeşti, Sarmisegetusa Regia, Decebal s-a retras pe ultima linie de apărare la Feţele Albe, locul unde urmărea să îşi regrupeze forţele şi să ceară ajutorul triburilor dace din Nord. A fost trădat de capnoboţi şi predat romanilor de capnobotul Iazio, moment în care a ales să se sinucidă.

* * *

Pentru a înţelege funcţionalitatea sanctuarelor trebuie să îi percepem pe cei care le-au construit şi să intuim valoarea acestora. Dacii, un popor viteaz şi drept, după spusele lui Herodot, aveau o mitologie foarte interesantă. În religia lor se îmbinau cultul solar cu cel lunar.
Aveau puţine zeităţi: Zamolxe, Bendis, Gebeleizis şi Drzelas, fiecare reprezentand o parte importantă a mitologiei dacice. Bendis era zeiţa Lunii, a pământului, a fertilităţii, a eredităţii şi a magiei. Gebeleizis era zeul ploii, al furtunii şi al fulgerelor, un echivalent al sfântului Ilie. Drzelas era zeul sănătăţii şi al energiei vitale, el dirijând forţele de viaţă din plante, animale şi oameni.
Figura centrală a religiei dacice este Zamolxe, ”zeul cel tânăr”, cel care a fost om, a trăit ca preot, a făcut studii la piramide în Egipt şi în templele Greciei antice. El a ridicat poporul dac pe culmi inalte oferindu-i cunoasterea despre nemurirea sufletului, dacii fiind un popor care murea râzând.

MITOLOGIA DACICĂ

Bendis – Zeita din mitologia dacică adorată de daci ca zeită a Lunii, a pădurilor, a farmecelor, a noptii si poate ca zeită magiciană. Unele reprezentări plastice ca bustul de bronz de la Piatra Rosie o arată cu sâni proeminenti ca si presupunerea că era o divinitate adorată mai ales de femei, ar fi un indiciu ca era socotită poate în primul rând zeita dragostei si a maternitătii. Herodot ne spune în Istorii(IV,94;V,7) că tracii au împrumutat-o de la daci.

Cavalerul Trac – Tânăr zeu al tracilor balcanici si danubieni, reprezentat călare, adesea în scene de vânătoare. Atributele si originea zeului sunt deocamdată obscure. Numit “Theos Heros” – stăpân căpetenie, mai apoi semizeu de origine muritoare iar în varianta romană, “Deus sanctus Heron”, unele imagini ale calaretului trac sunt însotite de inscriptii unde numelui “Heron”, “Heros” îi urmează adesea diverse epitete: “Invictus” – Nebiruitul, “Aeternus” – Vesnicul, “Katahtonios” – Stăpânul mortilor, “Ktistes” – întemeietorul de neamuri, mai des “Vetespios”. Iconografia românească l-a păstrat în chipul Sf.Gheorghe.

Derzelas – Zeu apartinând mitologiei daco-getice, având un cult de origine autohtonă. E considerat fie zeu al sănătătii, al energiei vitale (I.I.Russu) fie o divinitate subpământeană (I.H.Crisan). Un templu al lui Derzelas s-a zidit la Histria în sec al III-lea îen.

Gebeleizis – Zeu geto-dacic al cerului înnourat si pluvial, diriguitor al furtunii si al fulgerelor, în onoarea sau împotriva căruia dacii trăgeau cu arcurile (după unii spre a purifica fata zeului ceresc risipindu-i norii, după altii spre a-i reprosa norii excesivi, aducători de grindină si de trăsnete primejdioase pentru păduri, gospodării, grâne si pentru vita de vie). Această practică e înregistrată si în alte zone geografice, tirul aglomerat de săgeti si strigătele masive puteau creea curenti de aer ce risipeau norii. Gebeleizis e amintit numai de Herodot care îl citează imediat după Zamolxis ceea ce a dus la false presupuneri că cei doi s-ar confunda. În iconografia românească s-a păstrat ca Sf.Ilie.

Kogaionon – Muntele Sacru al dacilor pe care se afla pestera lui Zamolxe si cetatea Marelui Preot.
Este o experienta teribila sa incerci sa ajungi pe Muntele Sacru al dacilor. Poti sa mergi zile intregi pe acel munte si sa nu vezi nimic, sa nu observi nimic. Când te apropii de Pestera Sacra in care s-a refugiat Zamolxe simti ca esti in alta lume. Si cand cei din jur te intreaba ce ai patit si de ce arati intr-un anumit fel dupa ce cobori de pe Muntele Sacru nu poti sa le spui nimic. Poate doar ca te resimti dupa meciul de fotbal disputat contra echipei lui Deceneu…

Mulţi oameni doresc să pornească pe drumul evoluţiei spirituale şi nu ştiu cu ce să înceapă. Primii paşi pe care trebuie să îi facă persoana dornică să descifreze tainele ştiinţei spirituale constau în studierea corpurilor omului şi hranei specifice fiecărui corp.
Omul este alcătuit din trup, suflet şi spirit. Acesta este un mare adevăr pe care din păcate oamenii nu reuşesc să îl înţeleagă în complexitatea lui. Fiecare dintre cele trei părţi componente ale fiinţei umane are la rândul său câte trei corpuri.
Trupul este un ansamblu de trei corpuri de esenţă fizică: corpul fizic, corpul eteric şi corpul astral.
Sufletul este o emanaţie a Eu-lui individual şi este alcătuit din trei corpuri denumite: sufletul senzaţiei, sufletul raţiunii şi sufletul conştienţei.
Spiritul este acea parte spirituală, ce conţine sâmburele de Divinitate pe care Dumnezeu l-a dăruit fiecarui om şi prin care acesta poate să-şi manifeste forţa de creaţie. Cele trei corpuri spirituale sunt: sinea spirituală, spiritul vieţii şi omul spirit.
Aceste corpuri ce alcătuiesc structura omului sunt prezentate în toate căile de evoluţie spirituală, chiar dacă termeni folosiţi sunt diferiţi. Nu este important numele pe care îl dăm unui corp ci cunoaşterea structurii, modul său de funcţionare, utilitatea şi metoda corectă de alimentare.
Corpul fizic este alcătuit din: organe, ţesuturi, oase, sânge, etc.
Corpul eteric este format din centri energetici denumiţi chakre. Acestea sunt constituite într-o reţea de 7 centri principali şi 42 de centri secundari. Fiecare din cele 7 chakre principale dirijează activitatea unei glande şi a unuia din cele 7 organe principale.
Corpul astral este cel care furnizează, percepe şi transmite corpurilor superioare senzaţii, instincte, stări generate de stimulii exteriori.
Sufletul senzaţiei este strâns legat de corpul astral şi asigură o treaptă superioară de percepere a stimulilor şi senzaţiilor.
Sufletul raţiunii este responsabil cu dezvoltarea proceselor de analiză, sinteză, de prelucrarea în mod raţional şi logic a factorilor furnizaţi de corpurile prezentate anterior.
Sufletul conştienţei este un corp cu funcţie de conducere şi supraveghează atent funcţionarea celorlalte corpuri.
Sinea spirituală reprezintă un stadiu superior de evoluţie atins prin efort personal, prin educarea corpului astral.
Spiritul vieţii este o treaptă foarte înaltă de evoluţie spirituală, în care omul reuşeşte să perceapă esenţa vieţii care pulsează în toate formele reprezentate de cele patru regnuri: uman, animal, vegetal şi mineral.
Omul spirit este nivelul maxim al evoluţiei umane, desfăşurată în condiţiile actuale.
Fiecare corp are funcţii precise, specifice. Pentru buna funcţionare a corpurilor este nevoie ca ele să fie alimentate cu hrana corespunzătoare. În stadiul actual omul se ocupă în mod conştient doar de hrănirea corpului fizic, pe celelalte lăsându-le să flămânzească sau să se descurce singure. Alimentarea celorlalte corpuri este asigurată de elemente definite ca instinct şi manifestate de cele mai multe ori în mod mecanic, inconştient. Acestă stare de lucruri duce la dereglarea corpurilor şi generează îmbolnăvirea. Sănătatea precară, existentă în prezent la majoritatea oamenilor, este consecinţa necunoaşterii şi neglijării corpurilor omului.
Corpul fizic se hrăneşte cu materie fizică - minerală, vegetală şi animală - pe care omul o consumă în mod curent.
Corpul eteric (corpul 2) este alimentat de trei tipuri de energie (E1, E2 şi E3).
E1 este energia obţinută prin respiraţie. Ar fi bine să aveţi un raport de 4-1 între inspiratie şi expiraţie. Daca aveţi nevoie să vă concentraţi energiile atunci inspirati 4 timpi şi expirati 1, iar dacă vreţi să vă relaxaţi atunci inspiraţi 1 timp şi expiraţi 4 timpi.
E2 este energia obţinută prin somn, şi ar fi bine să dormiţi un număr impar de ore.
E3 este enegia subtilă acumulată şi înmagazinată prin actul erotic, energie care alimenteaza mentalul si asigură materializarea formelor gând ale persoanei.
Hrana corpului astral (corpul 3) este formată din instincte, impulsuri, stări plăcute. Este bine să vă înfrânaţi poftele şi să le ţineţi sub control. Orice este permis dacă este făcut cu măsură.
Hrana sufletului senzaţiei (corpul 4) o constituie sentimentele, emoţiile, trăirile sufleteşti.
Va recomand să mergeţi la concerte, expoziţii de artă şi să luaţi contact cu natura în locuri cu vibraţie înaltă. În România există multe locuri unde fiecare se poate încărca cu vibraţii înalte. În curând veţi găsi pe situl meu impresii culese din câteva locuri pline de energie înaltă. (http://www.nicolici.ro/articol.php?id=123)
Hrana sufletului raţiunii (corpul 5) este formată din informaţie, procese de gândire, analiză şi sinteză, logică şi raţiune. Ar fi bine să vă hrăniţi acest corp cu informaţie corectă, spirituală, care să vă ajute să vă ridicaţi nivelul evolutiv. Pe situl meu voi afisa în curând o listă cu câteva cărţi de factură spirituală pe care vă recomand să le citiţi. (http://www.nicolici.ro/articol.php?id=124)
Hrana sufletului conştienţei (corpul 6) este formată din noţiuni morale, respectarea normelor şi a legilor umane, dar mai ales a celor cosmice. Ceea ce scapă justiţiei umane nu scapă niciodată legii karmei.
La nivelul corpurilor spirituale - sinea spirituală, spiritul vieţii şi omul spirit - nu putem vorbi deocamdată de hranirea lor, deoarece omul nu a ajuns la nivelul activării acestor corpuri. Ele există în fiecare om, dar nu se manifestă ci se află în stare latentă. Momentul activării lor va apărea într-o epocă viitoare, care este mult prea departe de prezent.
Acesta este un prim pas pe calea omului spre Lumină, pe calea dezvoltării unui mod de viaţă spiritual.

Oamenii se împart în două categorii: „gânditori” şi „simţitori”. Poate denumirile vi se par şocante, dar veţi vedea că nu este deloc aşa.
Ce este omul „gânditor”? O persoana raţională, care îşi utilizează strict şi excesiv mintea pentru a rezolva toate situaţiile cu care se confruntă. Un om care încearcă să analizeze, să înţeleagă şi să explice totul! Este genul de om care încearcă să rezume şi să exprime totul prin elemente fizice, materiale, percepându-L, aducându-L şi reprezentându-L chiar şi pe Dumnezeu la dimensiuni doar terestre şi măsurându-l! Se încadrează aici şi cazurile celor care abordează şi descriu spiritualitatea prin elemente terestre, fizice materiale, încercând să limiteze spiritul la posibilităţile de manifestare a materiei.
Cum recunoşti un om „simţitor”? Este persoana care pune pe planul doi elementele logice, raţionale şi care încearcă să îşi trăiască viaţa luând decizii cu sufletul, cu inima şi nu cu mintea. În epistolele sfântului apostol Pavel există un îndemn: ”Gândiţi cu inima nu cu mintea!” Aceasta indică necesitatea de a percepe totul prin intermediul sufletului şi nu de a lua decizii dictate de raţiune. De nenumărate ori deciziile raţionale au dus la rezultate proaste, dar cele inspirate de suflet, deciziile luate cu sufletul, nu au dat greş niciodată.
Cea mai răspândită boală a omului modern este lipsa de simţire. Avem voinţă multă şi o manifestăm foarte vizibil. Avem şi gândire deşteaptă şi ne permitem luxul de a gândi aproape mereu. Dar la capitolul simţire constatăm că nu ne-a mai rămas timp şi pentru aşa ceva.
Dacă îi spui unui om că nu are suflet va considera că l-ai înjurat.
Dacă îl inviţi la o manifestare artistică, va spune ca nu are timp pentru aşa ceva.
Cu ce organ simţim? Cu inima nu putem pentru că ea este doar o pompă care plimbă sângele prin vene, artere şi capilare. Cu mintea nu, pentru că ea este ocupată să proceseze informaţiile şi să le încadreze în tiparele noastre uzuale.
Nu putem simţi cu nici un organ fizic, ceea ce înseamnă că avem şi alte structuri dincolo de corpul fizic. Corpurile eteric şi astral sunt responsabile pentru simţirea noastră.
Dar oare avem nevoie de simţire? La ce este bună? La ce duce lipsa de simţire? La boli de natură psihică sau nervoasă. Deci avem nevoie de simţire pentru a fi sănătoşi.
Cum se dezvoltă simţirea? Prin desfăşurarea de activităţi artistice: desen, pictură, modelaj, muzică, etc. Desfăşurarea acestor activităţi trebuie făcută fără pretenţii de performanţă ci doar pentru întreţinerea stării de sănătate proprie.
Avem nevoie de raţiune şi logică pentru a asimila şi percepe elementele fizice, materiale şi pentru a neasigura o relaţie bună cu planul fizic.
Avem nevoie de simţire, de suflet pentru a percepe şi comunica cu Ierahiile spirituale şi cu cei plecaţi prea devreme în lumea de dincolo.
Deci este bine să fim gânditori sau simţitori? Fiecare va da un răspuns personal la această întrebare.

Totul este relativ…
(sau adevarul e la mijloc)

Acesta afirmatie a lui Albert Einstein concretizeaza una din cele mai profunde comori de intelepciune pe care divinitatea le-a revelat oamenilor.
Ea este sinteza celei de a 4-a legi a Creatiei Universale (legile Kybalion-ului), cele aduse in dar omenirii de catre Hermes Trismegistos, parintele initierii Egiptului Antic. Enuntul legii Polaritatii, este urmatorul: „Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are doua extreme; asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie; polii opusi au o natura identica, insa de grade diferite; extremele se ating; toate adevarurile nu sunt decât semiadevaruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.”
Aceasta Lege implica adevarul ca „totul este dublu”, „totul are doi poli”, „totul are doua extreme”. Aceste expresii sunt axiome hermetice care explica vechile paradoxuri: „Teza si Antiteza au o natura identica insa de grade diferite; contrariile sunt asemanatoare si nu difera decât prin gradul lor; polii opusi se pot concilia; extremele se ating; totul este si nu este in acelasi timp; toate adevarurile nu sunt decât semiadevaruri; orice adevar este pe jumatate fals; toate lucrurile sunt doua fete ale aceluiasi lucru”. In orice lucru sunt doi poli, doua aspecte opuse, iar contrariile nu sunt in realitate decât doua extreme ale aceluiasi obiect, intre care sunt intercalate grade diferite. Caldura si frigul, desi par opuse, sunt in realitate un singur si acelasi lucru; ele se disting printr-o diferenta de grade. Un alt exemplu este dragostea si ura.
Binele si raul nu sunt decât poli diferiti ai aceluiasi lucru. Omul poate decide in orice moment, prin vointa proprie, transformarea Raului in Bine prin aplicarea Legii Polaritatii.
Incercând sa ofer un exemplu sugestiv si convingator, am lansat in urma cu doua luni un exercitiu de definire a unor calitati si defecte. La un curs in Oradea am rugat persoanele participante sa scrie câteva calitati si defecte pe care si le atruibuie. Am lansat aceeasi invitatie pe lista de discutii astrolog@yahoogroups.com si am avut surpriza sa constat ca foarte multi oameni au marsat la acest exercitiu. A rezultat o lista cu 60-70 de calitati puse in corespondenta cu defectul lor. O puteti consulta in sectiunea Files a grupului ASTROLOG (http://groups.yahoo.com/group/astrolog/files/).
In Planul fizic, orice manifestare este doar o jumatate de aspect, este doar o fata a unei situatii, binele si raul nu sunt decit doar fete ale aceleiasi realitati fizice.
Ceea ce pentru un om este un „bine”, pentru altul poate fi un „rau”.
Acesta este un mare adevar pe care ar trebui sa il lasam sa patrunda in fiinta noastra si sa il simtim cu inima. Aplicarea indemnului sf. apostol Pavel: „Gânditi cu inima nu cu mintea!” este cheia pentru obtinerea unei viziuni corecte asupra „realitatii” Planului Fizic.
Aici, pe Pamânt, totul este relativ, totul este dublu, orice lucru se manifesta pe coordonatele a doua extreme. Dincolo, in lumea sufleteasca, spairituala exista doar solutia unica, cea corecta. Acolo greseala, raul nu sunt posibile. Aceasta exclude posibilitatea de a putea evolua, aceasta „dureroasa si sublima placere” nefiind realizabila decât in Planul Fizic. In acest Plan Fizic in care toti aterizam strigând si plângând si de unde multi nu ar mai vrea sa plece niciodata.
Aceasta insemna ca si astrologia, stiinta sau arta, care se manifesta in Planul Fizic ar trebui sa fie privita la fel ca orice lucru manifestat pe Pamânt. Adica cele 12 zodii sa nu mai fie privite distinct. Ele ar trebui sa fie studiate, percepute si interpretate ca un sistem de 6 axe.
Berbec –Balanta (Afirmare de sine – Integrare sociala),
Taur – Scorpion (Posesiune si Daruire),
Gemeni – Sagetator (Inteligenta – Intelepciune),
Rac – Capricorn (Simtire – Eficienta),
Leu – Varsator (Comandatul - Coechipierul),
Fecioara – Pesti (Corectitudinea umana – Corectitudinea Divina)
Orice om poate decide oricând sa se pozitioneze la oricare din cele doua variante de manifestare ale unei axe astrologice.
Daca ai un Venus in Fecioara si iti exprimi sentimentele criticându-ti partenerul pentru a-l ajuta sa se perfectioneze, poti oricând sa decizi sa manifesti opusul sau, adica Venusul din Pesti si sa te sacrifici pentru a-l face fericit pe cel pe care il iubesti. Nu trebuie sa ajungi la extrema reprezentata de Venusul din Pesti, ci doar sa tinzi catre ea, pâna in momentul când vei ajunge la echilibru, adica la egala distanta intre Fecioara si Pesti.
Si asa vom avea o alta perceptie asupra elementelor astrologice si a raporturilor astrologiei cu omul, fiinta spirituala posesoare de vointa proprie si liber-arbitru.

Ce este fericirea?
Fericirea e o stare ce vine din interiorul tău şi nu ţi-o poate da nimeni.
E o iluzie că cel de lângă tine te face fericit, cel mult îţi întregeşte fericirea.

Cum o recunoşti când te întâlneşti cu ea?
Daca il priveşti pe cel iubit, ochi in ochi, de la distanta minima posibila.
Daca spălaţi vasele impreună, la 4 mâini.
Daca pregăteşti masa sau găteşti împreună cu cel iubit, tot la 4 mâini.
Daca ii oferi persoanei iubite obiectul pe care voia sa ti-l ceara inainte sa apuce sa formuleze rugamintea.
Daca te trezesti in fiecare dimineata bucurandu-te de viata , iubind si simtind ca esti iubit.
Daca te bucura bucuria pe care o traieste persoana iubita.

Posibile sfaturi pentru a fi fericit
Trebuie mai intai să înveţi să trăieşti singur şi apoi vei sti să trăieşti în doi. Pentru a reusi sa traiesti singur trebuie să ajungi sa te iubeşti pe tine.

Începutul trezirii este generat de obicei de o mare durere, de o traumă, de o cădere până în fundul gropii şi de acolo poţi să începi să te ridici.
Trebuie să ajungi să te doară atât de rău încât numai Dumnezeu să te poată ajuta.
Dacă speri că cel de lângă tine te poate ajuta, atunci te poţi considera ”bine”şi încă nu ai coborât destul de jos ca să poţi să începi să te redresezi. Nu e recomandabil sa astepti ajutor de la oameni pentru ca si ei abia se descurca cu propriile lor probleme. Dumenzeu este cel la care ar fi bine sa apelam si pe care ar trebui sa il lasam sa decida pentru noi.

Cum incepi
Eşti singur şi decizi să schimbi ceva în viaţa ta.
Mai întâi trebuie să nu te limitezi, să nu te autoblochezi, să nu îţi pui singur piedici.
Să îţi spui: „Numai eu sunt de vină pentru tot! De azi fac numai bine. Îi ajut pe toţi când îmi cer ei, imediat dacă se poate!”
Trebuie să ai grijă de timpul tău. Sa nu mai accepti să se bârfească sau să se discute ”discuţii” în momentul când esti de faţă.
Să faci călătorii spirituale: biserici, mânăstiri, pelerinaje.
Să faci şi să cauţi ca în jurul tău să fie numai lumină şi să eviţi întunericul.
Să faci cursuri ezoterice de orice fel, fiind convins că la orice curs poţi învăţa ceva bun.
Să mergi în tabere spirituale şi să înveţi de toate.
În fiecare seară să discuţi cu Dumnezeu si să îi spui tot ce ai pe suflet.

De ce scriu despre fericire intr-o lume care este oricum numai fericita nu? De multe ori, la cursurile pe care le tin i-am intrebat pe oameni daca sunt fericiti. Raspunsurile primite sunau trist si dezamagitor. Expresiile faciale pe care le etalau oamenii cand li se pomenea de fericire indicau stupoare, uimire, buinaceala, ca si cum ii intrebam cand au fost ultima data in excursie pe Luna. La intrebarea directa: „Voi sunteti fericiti?” Am ramas blocat cand am vazut cum tuturor le-a cazut fata de parca ii injurasem. Apoi s-au apucat sa imi explice ca fiecare percepe si isi imagineaza diferit fericirea si asa mai departe. E usor sa iti umpli viata cu activitati pana ajungi sa uiti de tine, sa uiti ca traiesti, ca viata e frumoasa si merita sa te bucuri de ea. E usor sa te ascunzi dupa complicitatea celorlalti spunand ca oricum nimeni nu e fericiti si esti si tu ca toti ceilalti.
Dar e greu sa uiti momentele frumoase pe care le-ai trait macar odata in viata, momentele cand in viata ta a poposit fericirea, chiar daca au fost, putine, scurte si rare.
E bine sa gasim in sufletul nostru puterea si curajul de a fi fericiti. Te poti intalni cu ea si atunci cand o gasesti, trebuie sa fii pe faza si sa faci tot ce depinde de tine ca fericirea sa faca parte din viata ta. Ne trebuie curaj pentru a cere, a cauta, a recunoaste si a pastra fericirea. Dupa care e superb sa traiesti fericirea si sa arati si celorlalti oameni ca se poate.
Nu ma erijez in specialist in fericire.
Dar stiu sa recunosc frumusetea si bucuria pe care mi le da starea de fericire.

Curaj fratilor!
Aveti voie sa fiti fericiti!
E voie si se poate!
Incercati!